SARBATOAREA MASINILOR DE EPOCA 2-4 NOIEMBRIE 2012

Raiul mașinilor chiar există!

de Dana Fodor Mateescu/Foto: Răzvan Mateescu

Readucerea la gloria de altădată a unei maşini de la începutul secolului trecut costă mult: timp, bani, sănătate, suflet. Dar satisfacţia de a conduce pe şosele un automobil din vremurile bune nu poate fi înlocuită cu nimic. Aici este vorba de un rafinament asemănător cu cel al colecţionarilor de antichităţi sau timbre vechi. Spre deosebire de aceştia, posesorii de maşini de epocă ies în văzul lumii, stârnind uimirea tuturor. Câte o bunicuţă exclamă cu lacrimi în ochi, fericită: „Aah! Uite cu o asemenea mașină mă plimba Spirache pe la șosea, în nouăsutepatrujdoi…Ce vremuri!”

Nea Ioniță din Cotroceni și mașina prințului Nicolae

Mașinile au suflet ca și oamenii. După ce nu  mai sunt bune de nimic, unele ajung în iad, altele în Rai. Cele mai „păcătoase”, care i-au chinuit pe proprietarii lor în timpul vieții merg la topit. De altele, Dumnezeul lor, probabil un Ferrari Testa Rosa, unicat, se îndură și le trimite în Rai. Pentru autoturisme, raiurile sunt atelierele de restaurări și cluburile vehiculelor de epocă. Ajunse în lumea asta bună, mașinile sunt iubite, mângâiate, răsfățate, râvnite, de toți cei care le privesc. Din când în când, colecționarii și proprietarii se întâlnesc și organizează câte un eveniment, la care vine foarte multă lume să admire raritățile pe patru roți. În perioada 2-4 noiembrie, la World Trade Plaza Pullman Hotel, are loc ce-a de-a treia ediție a „Bucharest Classic Car Show”, la care participă peste 50 de colecționari de automobile de epocă. La manifestare sunt prezente cele mai importante cluburi de specialitate și firme de restaurare.

Proprietarii  au ocazia să-și prezinte bijuteriile cu motor, dar să și le propună doritorilor pentru închirieri, evenimente deosebite sau chiar spre vânzare. Ne-am dus și noi, de fiecare dată, să le vedem. Cu mulți dintre colecționari ne-am împrietenit. Unul dintre ei este Mircea Filipciuc, prezent și el la cea de-a treia ediție a „Bucharest Classic Car Show” cu două mașini de epocă, un FIAT 1923 și un Land Rover seria 1, din 1948. Pasiunea nebună după automobilele de altădată l-a măcinat ca o dragoste năbădăioasă, încă de când era copil. Mircea îşi aminteşte şi râde pe sub mustaţă: „Locuiam cu mama în Cotroceni, într-o mansardă. La câteva străzi de noi stătea nea Ioniţă, un bătrân care ţinea un atelier auto. Toată ziua mi-o petreceam prin curtea mecanicului şi mă uitam cum le repară. Avea însă o limuzină decapotabilă, una din fostele maşini ale prinţului Nicolae. Asta m-a fermecat definitiv! Era fabricată la începutul anilor ’30 de uzinele americane Auburn. O bijuterie! Cineva i-o dăduse lui nea Ioniţă, spre păstrare, dar el n-o restaurase, o lăsase cum era.” A trecut timpul şi Mircea a devenit electronist. N-a uitat însă maşina Prinţului Nicolae. Mereu se gândea la ea, ca la o iubită părăsită. După câţiva ani s-a dus la nea Ioniţă, vrând să cumpere el limuzina şi s-o refacă. N-a mai găsit-o. Şi nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu ea. I-a venit să plângă de ciudă. Atunci s-a hotărât definitiv să se apuce serios de maşini vechi.

Limuzina mareșalului Antonescu

Și a început să le caute. Le găsea ca şi azi, prin cele mai neaşteptate locuri: pe câmpuri măcinate de rugină, şi plesnite de ploi, prin curţile vechilor conace pe post de coteţe de găini, să ţi se rupă sufletul, nu alta! Aşa a descoperit, pe lângă Piteşti, un Chrysler Imperial din ’36, fosta limuzină a mareșalului Ion Antonescu. Când a văzut-o a rămas înmărmurit. Trebuia să fie a lui! A cumpărat-o şi a adus-o la Bucureşti pentru restaurare. Cu ajutorul unui unchi al soţiei, care era miliţian, Mircea a obţinut un registru cu arhiva maşinilor care trecuseră prin serviciul circulaţie până în 1981. Aşa a aflat că până în 1940 fuseseră înmatriculate 786 de autovehicule. Pe care a început să le caute. Dar din păcate, pe la jumătatea anilor ’80, Ceauşescu a interzis înmatricularea „maşinilor de legionari”, pentru că aşa numea el automobilele de epocă. Aproape toate au fost distruse. Şi, care au scăpat de furia lui, au ajuns coteţe de găini sau la REMAT. Multe dintre maşinile lui Mircea sunt adevărate vedete. Ele au jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu, „Cu mâinile curate” şi „Revanşa”. Chiar şi Costa Gavras a închiriat câteva pentru filmul „Martor ocular”, realizat în România. „Problema colecţionarilor de maşini de epocă este impozitul prea mare,  consideră Mircea Filipciuc. Deşi ele sunt folosite câteva zile pe an, proprietarii nu beneficiază de reduceri la plătirea taxelor. În străinătate eşti încurajat. Companiile de asigurări se bat să-ţi propună contracte şi să te folosească drept exemplu. Eu vreau să deschid şi un muzeu al maşinilor de epocă, dar la noi, pe nimeni nu interesează! Când mă duc la RAR sunt întrebat de ce o camionetă din ’23 n-are frâne pe faţă. Păi, aşa se făceau maşinile pe vremuri. Nu le pot pune ABS-uri sau airbag-uri!”

Bătrânul Ford T a împlinit 100 de ani

Ford T 1912

Alături de Clubul vehiculelor de epocă mai sunt prezente și Retromobil, Just classics, Morgan, Mustang, Galați Classic Club, Oldtimer Studio și ACR. Față de edițiile precedente expoziția actuală vine și cu câteva premiere: Triumph Speed Fire, FIAT 124, Pagoda 1966, MGA 1958, Austin Healey 1963, FIAT-camionetă din 1923 și un Jeep Land Rover seria 1, din1948. Vedeta ediției din toamna aceasta este un Ford T Speedster din 1912, care a atras ca un magnet toate privirile. Autoturismul, unicat în Europa și de o valoare inestimabilă, a împlinit anul acesta 100 de ani, dar e ca și nou. Motorul acestuia are 2990 cm cubi, iar vehiculul poate atinge chiar și…80 de km/ oră. Proprietara lui, Stela Kohnen, l-a achiziționat în urmă cu 7 ani din Uruguai Tot cu această ocazie, a fost prezentat echipajul românesc care va participa la raliul Monte Carlo Historique din 2013, cu o mașină Ford Escort din 1975, unde se vor prezenta 300 de echipaje din toate colțurile lumii. Raliul va fi onorat de prezența principelui Albert de Monaco. El va da startul competiției. Constantin Anghel Lontoș, vicepreședinte al Clubului vehiculelor de Epocă, a adus o interesantă colecție de permise auto de pe vremuri, dar și o mostră de legislație rutieră din 1904. Ordonanța 165 din 10 aprilie 1904 prevedea la articolul 8, următoarele: „Automobilele nu se vor putea lua la întrecere, nici nu vor putea merge alături sau pe aleele destinate bicicliștilor.” Tot în această colecție inedită vizitatorii pot vedea și cum arăta un permis de conducere al…bicicletei, din anul 1938.

Nuntă și botez cu…Volga

O mandrete de Aro 10 din 1983

Componenta patriotică este prezentă și la București Clasic Show. Corneliu Bojan, din Bucuresti, a venit la expoziție cu o mândrețe de ARO 10 din 1983, roșu aprins. „În urmă cu vreo 2 ani am vrut s-o dau la programul rabla ca să-mi iau alta nouă. Însă băiețelul meu de 8 ani, care a crescut în această mașină, nu a fost de acord. S-a supărat. Mi-a spus: tati, tati, de ce s-o dai? Asta e mașina mea! Îmi place tare mult. Și …atunci, m-am răzgândit. Nu m-a lăst inima s-o arunc la fiare vechi. M-am apucat de muncă și am restaurat-o. Am muncit la ea mult, am băgat peste 7000 de euro. A ieșit așa cum o vedeți: o splendoare!” Într-adevăr, mașina arată foarte bine, zici că e scoasă din cutie. Din păcate, această marcă auto astăzi a rămas doar o amintire, în ciuda entuziasmului pe care fanii ei și l-au păstrat mai mulți ani după decembrie 1989. Pentru alți expozanți „Bucharest Classic Car Show” reprezintă o oportunitate de mici afaceri: Adrian Dumitru zis „Pobeda”, colecționar de mașini rusești vechi, își pune la bătaie autoturismele pentru nunți, botezuri, dar și reuniuni cu „ștaif”. Cine vrea să-și transforme evenimentul într-unul cu adevărat de neuitat, îl poate căuta pe bucureștean. Adrian are mașini precum: Volga, Pobeda, Warshawa, unele dintre ele „vedete” în videoclipuri muzicale. De când a ieșit la pensie, Dragoș Florin a devenit un mare pasionat al mașinilor istorice. La ora actuală, bucureșteanul, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, deține un Opel Olympia din 1939, pe care ar vrea tare mult să-l vândă tot unui colecționar, iar cu banii obținuți să-și cumpere un alt vehicul de epocă. Mașina este restaurată în proporție de 80% și are semnalizare cu semafoare, acele pârghii care se ridică stânga-dreapta, în loc de becuri. Cu toate greutăţile pe care le întâmpină în România, colecţionarii ştiu că menirea lor pe lume este să le întoarcă de la moarte pe „doamnele” şoselelor de altădată şi să le redea anii tinereţii, când rupeau inimile elevelor de pension care se plimbau, oftând și visând, pe Calea Victoriei…